Primul recital pe o scena adevarata, cu un public adevarat, la un adevarat pian de concert. Daca ma iau dupa zambetul domnisoarei profesoare si dupa urechile mele de tatic afon, a iesit bine. Chiar foarte bine.

Felicitari piticut!

Dupa ce si-au spus de nenumarate ori la repetitii cat de prieteni vor fi ei, datorita serbarii de final an, au avut ocazia sa repete acest lucru si-n fata parintilor, bunicilor, matusilor si a ingerasilor lor nevazuti ce umplusera sala.

Matei al meu, mandru nevoie mare ca este prezentator, isi prezinta evidentele calitati de dansator, preluate bineinteles de la mine.